Ghid bună practică în audiologie și protezare auditivă pentru ingineri/ bioingineri/ audiologi/ tehnicieni acusticieni-audioproteziști
O bună practică de sănătate recomandă ca o persoană cu hipoacuzie să fie evaluată medical de către un medic otorinolaringolog (ORL) înainte de a achiziționa un aparat auditiv (proteză auditivă). Scopul evaluării medicale este de a se asigura că toate afecțiunile tratabile din punct de vedere medical care pot afecta auzul sunt identificate și tratate înainte de achiziționarea aparatului auditiv (protezei auditive).
Un inginer/bioinginer/audiolog/tehnician acustician-audioprotezist va efectua o evaluare complexă a funcției dumneavoastră auditive și a capacității de a auzi cu și fără un aparat auditiv (proteză auditivă). Evaluarea va permite specialistului să selecteze și să regleze un aparat auditiv (proteză auditivă) în funcție de nevoile dumneavoastră individuale.
Dacă aveți rezerve cu privire la capacitatea dumneavoastră de a vă adapta la amplificare, ar trebui să luați în considerare programele distribuitorilor care vă permit să să probați un aparat auditiv pentru o perioadă de timp în schimbul unei sume nominale, după care puteți decide dacă doriți să achiziționați aparatul auditiv.
Prezentele reguli de bună practică în audiologie și protezare auditivă cuprind recomandări aplicabile în unitățile specializate fiind destinate să asigure că serviciile furnizate de personalul de specialitate sunt la un nivel de calitate corespunzător, sunt eficiente şi orientate către pacienți.
Utilizarea prevăzută
Aparatul auditiv (proteză auditivă) este conceput pentru a amplifica şi transmite sunetul către ureche, compensând în acest mod deficienţele de auz.
Populaţia de pacienţi prevăzută
Aparatul auditiv (proteză auditivă) este destinat pacienţilor cu hipoacuzie uşoară până la profundă, unilaterală şi bilaterală, cu vârsta de peste 12 ani.
Indicaţiile clinice generale pentru utilizarea aparatelor auditive, sunt următoarele:
Prezenţa hipoacuziei
- Unilaterală sau bilaterală
- De transmisie, neurosenzorială sau mixtă
- Uşoară până la profundă
Contraindicaţiile clinice generale pentru utilizarea aparatelor auditive (protezelor auditive) sunt următoarele:
- Hipoacuzia nu se încadrează în plaja de acoperire a aparatului auditiv (ex: amplificare, răspuns în frecvenţă)
- Tinitus acut (< trei luni de la apariţie)
- Malformaţie a urechii (ex: conductul auditiv închis, absenţa auriculei)
- Hipoacuzie neurală (ex: patologii retrocohleare, precum nerv auditiv absent/neviabil)
Criteriile principale pentru a recomanda unui pacient să solicite o opinie medicală sau o opinie a altui specialist şi/sau un tratament sunt următoarele:
- Malformaţie congenitală sau traumatică vizibilă a urechii;
- Antecedente de secreţii active la nivelul urechii, în ultimele 90 de zile;
- Antecedente de hipoacuzie bruscă sau cu progres rapid la nivelul uneia sau ambelor urechi, în ultimele 90 de zile;
- Ameţeli acute sau cronice;
- Diferenţa audiometrică între curba osoasă şi cea aeriană egală cu 15 dB sau mai mare la 500 Hz, 1.000 Hz şi 2.000 Hz;
- Dovezi vizibile de acumulare semnificativă de cerumen sau de prezenţă a unui corp străin în conductul auditiv;
- Dureri sau disconfort la nivelul urechii;
- Aspect anormal al timpanului sau conductului auditiv, cum ar fi:
- Inflamare a conductului auditiv extern
- Timpan perforat
- Alte anomalii pe care specialistul le consideră probleme medicale
Trebuie procedat cu atenţie deosebită la selectarea şi reglarea unei proteze auditive a cărui nivel maxim de presiune sonoră depăşeşte 132 de decibeli (dB), deoarece există riscul de a afecta auzul rezidual al pacientului. (Această măsură este necesară numai pentru acele aparate auditive cu o capacitate a nivelului maxim de presiune sonoră mai mare de 132 dB).
Inginerii/ bioinginerii/ audiologii/ tehnicienii acusticieni audioproteziști pot considera că recomandarea nu este necesară sau în interesul pacientului, în următoarele cazuri:
- Atunci când există suficiente dovezi că afecțiunea a fost investigată complet de un medic ORL (otorinolaringolog) şi toate tratamentele posibile au fost furnizate;
- Afecţiunea nu s-a agravat sau modificat semnificativ de la ultima investigaţie şi/sau tratament.
- Dacă pacientul şi-a exprimat decizia informată şi competentă de a nu accepta recomandarea de a obţine o opinie medicală, este permisă recomandarea sistemelor de protezare auditivă corespunzătoare, care fac obiectul următoarelor consideraţii:
- Recomandarea nu va avea niciun efect advers asupra sănătăţii sau stării generale de bine a pacientului;
- Fişele pacientului confirmă că s-au avut în vedere toate consideraţiile necesare în interesul pacientului;
Dacă este necesar din punct de vedere juridic, pacientul trebuie să semneze un consimţământ pentru a confirma faptul că recomandarea specialistului nu a fost acceptată şi că acest lucru reprezintă o decizie informată.
Copiii cu hipoacuzie
Pe lângă consultul medicului ORL pentru evaluare medicală, un copil cu hipoacuzie trebuie direcționat către un specialist în audiologie și logopedie pentru evaluare și reabilitare, deoarece pierderea auzului poate cauza probleme în dezvoltarea limbajului și creșterea educațională și socială a copilului.
Atunci când vine vorba de testarea copiilor, tehnicile tradiționale nu oferă rezultate precise. Este nevoie ca pragurile audiometrice să fie estimate din proceduri electroacustice, cum ar fi ABR (Potențiale auditive de trunchi cerebral) și ASSR (Potenţiale auditive de trunchi cerebral cu modulaţie în amplitudine şi/sau frecvenţă) și, fără îndoială, timpanometria de 1000 Hz pentru evaluarea funcției urechii medii.
Screening auditiv pentru nou-născuți – nou-născuții pot fi evaluați folosind două teste rapide și nedureroase. În mod normal, testele sunt efectuate în secție înainte de a ieși din spital.
Audiometrie de întărire vizuală (VRA) – este un test utilizat în cazul sugarilor, pentru a se observa comportamentul la sunete.
Audiometria condiționată prin joc – se evaluează copiii cu vârste cuprinse între 2 şi 5 ani.
Audiogramă tonală la căşti – de la vârsta de 5-6 ani, copiii sunt capabili să răspundă la testare precum adulţii.
Audiometria vocală – este un test indispensabil înainte de protezarea auditivă, ce evaluează gradul de inteligibilitate. Există liste de cuvinte distincte pentru copii și adulți, fiind necesare re-testări frecvente, mai ales în primii ani.
Nu este surprinzător faptul că, în timpul procesului de protezare auditivă, conductele auditive ale sugarilor având volum mai mic, pot modifica câștigul caracteristicilor electroacustice prescrise ale aparatului auditiv. Acest lucru trebuie anticipat și gestionat cu atenție în procesul de adaptare.
Măsurările reale ale câștigului protezelor auditive și al nivelului presiunii acustice (prin Real Ear Measurements – REM) sunt mai precise și mai fiabile decât măsurile funcționale ale câștigului protetic tonal și vocal măsurat în câmp liber. REM presupune plasarea unui microfon cu sondă fină în canalul auditiv pentru a măsura nivelul presiunii acustice la timpan. Aceste măsurători includ răspunsul acusticii canalului auditiv și al protezei auditive și pot ajuta specialiștii să ajusteze dispozitivele auditive în mod specific la nevoile pacienților pediatrici.
Referinte:
