Hipoacuzie - Tipuri și cauze
Hipoacuzie - Tipuri
1. Hipoacuzie de transmisie
Unul dintre cele două tipuri principale de hipoacuzie este hipoacuzia de transmisie. Este cauzată de orice afecțiune sau boală care împiedică transmiterea sunetului în forma sa mecanică prin cavitatea urechii medii la urechea internă. Posibile cauze: acumularea de cerumen în conductul auditiv, existența lichidului în spatele timpanului, infecție a urechii medii, timpan perforat, existența unui corp străin în conductul auditiv, creștere osoasă anormală localizată în urechea medie (otoscleroză).
2. Hipoacuzie neurosenzorială
Hipoacuzia neurosenzorială rezultă din afectarea urechii interne sau din disfuncția nervului auditiv. Componenta senzorială poate rezulta din deteriorarea organului Corti, din incapacitatea celulelor ciliate de a mai stimula nervul auditiv, sau poate fi o problemă metabolică a fluidelor urechii interne. Posibile cauze: înaintarea în vârstă, expunerea repetată și constantă la zgomote puternice, accidente vasculare cerebrale, infecții virale ale urechii interne sau a nervului auditiv, tratamentul medicamentos ototoxic, ereditate
3. Hipoacuzie mixtă
O hipoacuzie mixtă poate fi considerată o pierdere a auzului neurosenzorială, având și o componentă de transmisie. Deci, în plus față de unele pierderi ireversibile cauzate de o problemă de ureche internă sau de o tulburare a nervului auditiv, există și o disfuncție a mecanismului urechii medii. Componenta conductivă (de transmisie) poate fi supusă unui tratament medicamentos, dar componenta neurosenzorială va fi, cel mai probabil, permanentă.
Hipoacuzie - Tipuri și cauze
Pierderea auzului apare la foarte multe persoane o dată cu înaintarea în vârstă, aceasta fiind cea mai comuna cauză a surdității. Foarte multe persoane încep să-și piardă acuitatea auditivă încă de la vârsta de 40 de ani, pierdere ce se intensifică o dată cu înaintarea în vârstă. Până la vârsta de 80 de ani, majoritarea persoanelor vor avea dificultăți de auz. Hipoacuzia neurosenzorială determinată de vârstă apare în momentul în care celulele senzoriale ciliate de la nivelul cohleei încep să fie afectate sau mor, fară a se regenera. Desi există studii promițătoare în vederea regenerării celulelor ciliate în viitor, acest lucru nu este posibil la momentul actual. Majoritatea persoanelor care suferă de acest tip de hipoacuzie poartă proteze auditive, în vederea recuperării deficiențelor de auz.
Expunerea repetată și în mod constant la zgomote puternice accelerează procesul de pierdere al auzului, deoarece celulele ciliate vor fi distruse mai repede. Persoanele aflate la risc de a dezvolta acest tip de hipoacuzie sunt cele care lucrează în medii zgomotoase, cum ar fi personalul cluburilor, persoane care lucrează cu echipament zgomotos (în construcții) sau în fabrici. Este recomandată protecția fonică daca zgomotul depășește 85 decibeli.
Persoanele care ascultă muzică la volum ridicat la căști sunt de asemenea expuse riscului. Zgomotele foarte puternice precum exploziile, pot afecta auzul temporar sau permanent, cauzând traume sonore.
Predispoziția genetică poate fi cauza surzeniei la naștere sau poate duce la pierderea auzului în timp. Hipoacuzia neurosenzorială genetică nu are tratament, totuși, calitatea vieții poate fi îmbunătățită cu ajutorul protezelor auditive. De obicei, ambele urechi sunt afectate iar purtarea protezelor auditive adecvate pierderii dvs. de auz poate oferi beneficii extraordinare.
Cauze
Sindromul Ménière
Boala Ménière este o afecțiune progresivă, ce afectează atât echilibrul cât și componente ale urechii interne. Principalele simptome sunt vertij (amețeli și pierderi de echilibru), tinitus și pierderea auzului. Vă putem ajuta să evaluați amploarea pierderii auzului, dar dacă aveți, de asemenea, vertij și/sau tinitus, trebuie să vă adresați medicului dumneavoastră.
Infecții ale urechii
Infecțiile urechii sunt mai des întâlnite la copii, dar pot apărea și în cazul adulților. Mai jos vă vom prezenta semnele și simptomele ce pot apărea în cazul diferitelor tipuri de infecții ale urechii și măsurile pe care le puteți lua în cazul în care vă confruntați cu astfel de probleme.
Otita externă
Otita externă (sau urechea înotătorului) – este o afecțiune care cauzează inflamația conductului auditiv extern. De cele mai multe ori este afectată o singură ureche și poate persista câteva saptamani dacă nu este tratată.
Simptome: Dureri ale urechii; secreții purulente din conductul auditiv extern; scădere temporară de auz
Cauze posibile: Pătrunderea murdăriilor din apă în interiorul conductului auditiv extern, expunerea excesivă la umiditate, anumite afecțiuni dermatologice precum dermatita seboreică, psoriazisul, eczemele, neurodermatita; curățarea spațiului auricular cu tampoanele de vată; pătrunderea șamponului sau fixativului de păr în conductul auditiv extern; infecții fungice; reacții alergice la căștile de urechi
Tratament și prevenție: Medicul specialist va prescrie aplicarea locală a unor substanțe cu acțiune antimicotică. În cazul persoanelor care înoată regulat, este necesară purtarea de dopuri pentru urechi pentru a evita dezvoltarea bacteriilor.
Otita medie
Infecția urechii medii este întâlnită mai frecvent la copii cu vârste cuprinse între 6 și 18 luni, dar poate fi întâlnită și la adulți. Este cauzată în general de microorganisme bacteriene sau virusuri, raspândite în aer prin strănut, tuse sau în contact direct cu persoana bolnavă.
Simptome: Dureri auriculare; febră; scădere temporară de auz; alterarea stării generale însoțită de vărsături; atingerea urechii în mod constant; dificultăți în recepționarea stimulilor auditivi.
Cauze posibile: Microorganisme bacteriene sau virusuri; expunerea la fumul de tigară
Tratament și prevenție: Infecțiile urechii medii se tratează în câteva zile, dar dacă simptomele persistă, consultați medicul.
Mastoidita
Este o infecție bacteriană care afectează mastoida, un os sensibil aflat în spatele urechii. Este o infecție atipică, iar netratată, duce la complicații serioase. Infecția apare ca rezultat al bolilor inflamatorii ale urechii medii și se poate extinde în afara osului mastoidian, cauzând multiple complicații.
Simptome: Febră; umflătură în spatele urechii; roșeața și sensibilitatea urechii; secreții auriculare; cefalee; surditate
Cauze posibile: Infecții netratate ale urechii medii; colesteatomul (proliferarea epidermului în interiorul urechii medii).
Tratament și prevenție: Cheia opririi infecției este tratamentul cu antibiotice. Prin urmare, este important să vizitați medicul specialist când apare o infecție a urechii.
